Serafimii – lumini suspendate în aer industrial,
precum niște drone făurite din aur,
ne trimit semnale concentrice
de rugi în spațiul digital.

Arhanghelii, luminați de lame de neon,
păzesc intrarea ca turnicheți roșii
ale metroului în alertă.

Visele ard pe ecranele retinei
ca niște comete re-proiectate.

Îngerii, în roiuri de confetti,
traversează munți de beton,
căutând urme în cloud,
și
desculți
pășesc pe arcuri podite
peste ape, ca un pește-n oraș.

Printre rânduri de clădiri,
un ochi uriaÈ™ de ciclop
reflector privește.

Stânci de sticlă și umbră,
ca vapoare prinse în furtună,
își aruncă cabluri înspre goluri.

Mă întorc să mă lipesc de moment.

Miroase a fum urban și a tămâie rămasă în haine.
Pereții bisericilor în spatele pleoapelor cutează,
iar o lacrimă se pregătește să învețe lumina.